N-boc-dl -2- pipiridinecarboxamide cas 388077-74-5

N-boc-dl -2- pipiridineCarboxamideeste un compus organic versatil aparținând clasei de amine protejate de BOC. Abreviația „N-Boc” înseamnă N-Tert-Butoxicarbonil, care este un grup de protecție comun utilizat în sinteza organică pentru a masca reactivitatea atomului de azot, permițând modificări selective ale altor grupuri funcționale din interiorul moleculei. DL în numele său indică faptul că compusul există ca un amestec racemic, care conține atât enantiomeri (forme d și l), ceea ce îl face non-sterosopecific.

Într -un studiu experimental notabil, cercetătorii au sintetizat diverse derivate de 2- acid pipiridinecarboxilic, inclusivN-boc-dl -2- pipiridineCarboxamide, pentru a evalua activitățile lor anticonvulsivante. Sinteza a fost realizată prin reacții chimice meticuloase, asigurând puritatea ridicată și integritatea structurală a compusului. Activitatea anticonvulsivă a acestor derivați a fost evaluată folosind modele animale, cum ar fi șoareci și șobolani, folosind teste precum testele maxime de electroshock (MES) și subcutanate pentilenetetazol (SCPTZ).

Studiul a relevat faptul că anumiți derivați, inclusiv N- (benzil) specific -2- pipiridinecarboxamides, au prezentat o activitate puternică a MES la șoareci. De exemplu, compuși precum 2- cf314, 3- f16 și 3- cf317 au demonstrat efecte anticonvulsive semnificative cu valori ED50 cuprinse între 24 și 31 mg/kg. În special, cei mai activi compuși din testul MES au fost cei 2, 6- dimetilanilide, cu valori ED50 până la 5,7 mg/kg pentru (r) -35.

Mai mult, neurotoxicitatea acestor compuși a fost evaluată folosind testul Rotorod. Enantiomer (s) -36 s -a dovedit a fi mai puțin puternic în testul MES comparativ cu (r) -35 și a prezentat, de asemenea, neurotoxicitate mai mică. Acest lucru a indicat că stereochimia compușilor a jucat un rol crucial în activitatea lor biologică.

În plus față de proprietățile sale anticonvulsive, a fost studiat și ca un intermediar organic în sinteza altor compuși farmaceutici. Proprietățile sale chimice stabile și reactivitatea ridicată îl fac un bloc de construcții valoros în dezvoltarea de noi medicamente.

În concluzie, cercetările experimentale au arătat rezultate promițătoare, în special în potențialul său ca agent anticonvulsivant. Studiul evidențiază importanța modificărilor chimice și a stereochimiei în îmbunătățirea activității biologice a acestor compuși. Cercetările viitoare pot explora în continuare aplicațiile sale în tratamentul epilepsiei și al altor tulburări neurologice, contribuind la avansarea științei farmaceutice.

Într -un studiu experimental recent, cercetătorii s -au concentrat pe explorarea activității antibacteriene și a derivatelor sale. Studiul a urmărit să identifice compușii cu o activitate antibacteriană puternică împotriva unui spectru larg de bacterii, inclusiv tulpini Gram-pozitive și gram-negative.

Sinteza derivatelor a început cu compusul părinte. Prin modificări chimice, cum ar fi substituții, adăugări sau modificări ale grupurilor funcționale, a fost creată o bibliotecă de instrumente derivate. Aceste modificări au fost concepute cu atenție pentru a explora impactul modificărilor structurale asupra activității antibacteriene a compușilor.

Odată ce derivații au fost sintetizați, au fost evaluați pentru activitatea lor antibacteriană folosind teste in vitro. Aceste teste au fost efectuate într -un mediu controlat pentru a minimiza variabilele externe care ar putea afecta rezultatele. Au fost utilizate tehnici microbiologice standard, cum ar fi diluarea bulionului și metodele de difuzare a agarului, pentru a determina concentrația minimă de inhibiție (MIC) a fiecărui compus împotriva unui panou de bacterii țintă.

În metoda de diluare a bulionului, bacteriile au fost cultivate în bulion care conține diferite concentrații ale compusului de testare. Cea mai mică concentrație care a inhibat creșterea bacteriană vizibilă a fost înregistrată ca MIC pentru acel compus. Această metodă a oferit o măsură cantitativă a activității antibacteriene.

Metoda de difuzare a agarului, pe de altă parte, a implicat plasarea compusului de testare pe suprafața unei plăci de agar inoculate cu bacterii. Compusul a fost lăsat să se difuzeze în agar și a fost măsurată zona de inhibare în jurul compusului. Această metodă a oferit o reprezentare vizuală a activității antibacteriene și a permis compararea ușoară între diferiți compuși.

Ambele metode au fost utilizate pentru a asigura rezultate precise și fiabile. Prin efectuarea acestor teste, cercetătorii au putut identifica care derivați au prezentat cea mai promițătoare activitate antibacteriană. Acești compuși au fost apoi selectați pentru studii suplimentare, inclusiv teste antibacteriene suplimentare, mecanism de studii de acțiune și evaluări de toxicitate.

Rezultatele au fost intrigante. Mai mulți derivați au prezentat o activitate antibacteriană semnificativă, valori MIC comparabile cu cele ale antibioticelor existente. În special, un derivat particular a demonstrat o activitate excepțională față de o serie de bacterii rezistente, ceea ce sugerează potențialul său de compus de plumb pentru dezvoltarea ulterioară.

Pentru a valida în continuare concluziile, cercetătorii au efectuat studii suplimentare pentru a investiga mecanismul de acțiune al derivatelor active. Aceste studii au relevat faptul că compușii vizează probabil procese celulare bacteriene esențiale, cum ar fi sinteza proteinelor sau sinteza peretelui celular, ceea ce duce la moartea celulelor bacteriene.

În general, cazul experimental demonstrează potențialulN-boc-dl -2- pipiridineCarboxamideși derivații săi în cercetarea medicamentelor antibiotice. Compușii prezintă o activitate antibacteriană promițătoare și au potențialul de a aborda problema crescândă a rezistenței la antibiotice. Cu toate acestea, sunt necesare cercetări suplimentare pentru a optimiza activitatea compușilor, pentru a înțelege mecanismul lor de acțiune în detaliu și pentru a evalua siguranța și eficacitatea acestora in vivo înainte de a putea fi luate în considerare pentru utilizare clinică.

N-boc-dl -2- pipiridineCarboxamide, cunoscută și sub denumirea de tert-butil n-(2- carbamoylpiPeridin -2- yl) Carbamate, prezintă o caracteristică chimică unică cunoscută sub numele de racemizare. Racemizarea este un proces în care un compus chiral, unul care nu este suprapus pe imaginea sa oglindă, se transformă în enantiomerul său în timp. În context, prefixul „DL” în numele său reprezintă „DL-Racemic”, ceea ce indică faptul că compusul este un amestec de 50:50 al celor doi enantiomeri ai săi, D (dextrorotator) și L (levorotator).

Această natură racemică se datorează capacității inelului piperidinei de a suferi schimbări conformaționale, permițând inversarea chiralității la atomul de carbon atașat grupului amide. N-BOC (TERT-Butoxicarbonil) Grupul de protejare a atomului de azot al inelului piperidinei nu interferează cu acest proces, ci servește la stabilizarea moleculei în timpul manipulărilor sintetice, adesea utilizate în sinteza peptidelor și ca intermediar în prepararea farmaceuticelor.

Amestecul racemic este avantajos în anumite aplicații, deoarece uneori poate prezenta proprietăți care sunt un amestec dintre cele ale enantiomerilor săi puri, oferind un spectru mai larg de activitate sau toxicitate redusă. Cu toate acestea, în alte cazuri, separarea în enantiomeri puri este crucială pentru a valorifica activitățile biologice specifice asociate cu fiecare formă, deoarece enantiomerii pot prezenta profiluri și eficacități farmacologice extrem de diferite.

Tag-uri populare: N-boc-dl -2- pipiridinecarboxamide cas 388077-74-5, furnizori, producători, fabrică, en-gros, cumpărare, preț, vrac, de vânzare