Bromat de sodiu(NaBrO3) (legătură:https://www.bloomtechz.com/synthetic-chemical/sodium-bromate-powder-cas-7789-38-0.html) este o pulbere cristalină, incoloră, albă sau o pulbere cristalină, fără miros. Se descompune și se eliberează oxigen la 381 de grade. Solubil în apă, insolubil în etanol, iar soluția apoasă este neutră. Are o solubilitate bună în apă și se poate dizolva rapid și produce reacții de schimb de protoni. Solubilitatea sa crește odată cu creșterea temperaturii. Este oxidant și poate provoca arderea sau explozia prin frecare cu compuși organici, sulfuri și substanțe ușor oxidabile. Enervant. Este relativ stabil la temperatura camerei, dar reacțiile de descompunere apar la temperaturi ridicate sau în condiții de încălzire, generând clorură de sodiu și oxigen. Conductivitatea termică este scăzută, ceea ce îl face un conductor termic slab. Are o transmisie bună la lumina ultravioletă și vizibilă, deci poate fi folosit ca material optic. Reactivi chimici utilizați pentru prepararea produselor chimice anorganice și determinarea fenolilor; Utilizat în mod obișnuit ca oxidant, generator de brom de laborator, agent cosmetic de permanentă rece; Folosit industrial ca agent de finisare a lânii, precum și pentru extracția și purificarea metalelor prețioase și grele; Folosit pentru analize volumetrice și poate fi folosit și ca oxidant; Folosit pentru analize volumetrice și, de asemenea, ca oxidant; Ajutoare pentru imprimare și vopsire, substanțe chimice zilnice, cum ar fi agenți permanente, reactivi chimici și agenți de curățare.
Analiza structurii moleculare a bromatului de sodiu este un studiu detaliat și o descriere a structurii și compoziției compusului. Include analiza tipurilor, cantităților, modurilor de conectare și aranjamentului spațial al atomilor din molecule.
1. Formula moleculară și formula chimică:
Formula moleculară a bromatului de sodiu este NaBrO3, care conține trei elemente: sodiu (Na), brom (Br) și oxigen (O). Formula chimică poate dezvălui proporția relativă a fiecărui element din compus.
2. Structură extinsă și electronică:
Formula extinsă a NaBrO3 poate demonstra în continuare legătura dintre atomi din molecule. Na formează o legătură ionică cu Br, în timp ce Br formează o legătură covalentă cu O. Datorită afinității sale mari electronice și electronegativității, oxigenul va forma legături covalente cu doi atomi de brom. În general, molecula de bromat de sodiu conține un ion Na+ și un ion BrO3-.
3. Structura cristalină:
O singură moleculă de bromat de sodiu este compusă din ioni pozitivi și negativi. În structura cristalină, acești ioni sunt legați între ei prin legături ionice și formează o structură cristalină într-un aranjament specific. De obicei, NaBrO3 formează o structură cristalină hexagonală.
4. Geometrie moleculară:
Structura geometrică a unei molecule de bromat de sodiu poate fi descrisă prin unghiul de legătură dintre atomii din moleculă. În ionul BrO3, atomul de brom (Br) formează o structură conică triunghiulară cu atomul de oxigen central (O). Distanța dintre atomul de brom și atomul de oxigen central este mai mare decât ceilalți doi atomi de oxigen.
5. Proprietăți moleculare:
Bromatul de sodiu are unele proprietăți moleculare speciale. Este un solid incolor, inodor, care poate fi dizolvat în apă. Acest compus are proprietăți oxidante și se poate descompune pentru a produce oxigen în condiții termice.
Denumirea modernă a bromatului de sodiu a început la sfârșitul secolului al XIX-lea până la începutul secolului al XX-lea, când oamenii de știință au efectuat cercetări ample asupra compușilor care conțin elemente de brom.
În primele zile, după descoperirea bromului, chimiștii au început să exploreze compușii acestuia. Acidul bromic este un compus comun de brom cu formula chimică HBrO3, unde H este elementul de hidrogen, Br este elementul de brom și O este elementul de oxigen. Acidul bromic are proprietăți oxidante puternice și este un acid puternic, așa că oamenii de știință au început să studieze compușii săi săi.
În procesul de studiu al bromatului, oamenii de știință au descoperit că bromatul de sodiu este un compus puternic oxidant care poate oxida alte substanțe în condiții acide. Prin urmare, bromatul de sodiu a fost utilizat pe scară largă în domenii precum oxidanții și înălbitorii.
Pentru a descrie mai bine proprietățile și utilizările bromatului de sodiu, oamenii de știință au început să-l denumească. Având în vedere că bromatul de sodiu este compus din ioni de sodiu și bromat, aceștia au adoptat denumirea de „bromat de sodiu”. Printre acestea, „sodiu” reprezintă cationii din sare, iar „bromatul” reprezintă anionii din sare.
De-a lungul timpului, denumirea de „bromat de sodiu” a devenit treptat acceptată și utilizată pe scară largă și a devenit denumirea standard pentru acest compus. Deși bromatul de sodiu este denumit și bromură de sodiu în unele literaturi, termenul „bromat de sodiu” este mai frecvent utilizat.
Pe scurt, originea denumirii „bromat de sodiu” poate fi urmărită la începutul secolului al XX-lea, când oamenii de știință au început să studieze compușii bromului și au descoperit că bromatul de sodiu are rezistență mare la oxidare și utilizări. De-a lungul timpului, denumirea de „bromat de sodiu” a devenit treptat acceptată și utilizată pe scară largă, devenind denumirea standard pentru acest compus.
Bromatul de sodiu are proprietăți oxidante puternice și poate participa la diferite reacții chimice.
1. Reacții cu materia organică:
Bromatul de sodiu poate suferi reacții de adiție oxidativă cu legături nesaturate (cum ar fi legături duble sau triple) în compușii organici, activând molecule organice. De exemplu, bromatul de sodiu poate oxida fenolul la compuși chinonici, precum și acizii grași sau compușii cetonici la - acid cetonic.
2. Reacția cu agentul reducător:
Bromatul de sodiu poate suferi reacții redox cu agenți reducători precum mercaptanii și fenolii. De exemplu, bromatul de sodiu poate reacționa cu tioureea în condiții alcaline pentru a obține bromură și oxid de sulf.
3. Reacții cu compușii de amoniu:
Bromatul de sodiu poate reacționa cu compuși de amoniu cum ar fi amoniacul gazos și clorura de amoniu pentru a forma bromură și hipobromat de amoniu. De exemplu, bromatul de sodiu poate reacționa cu amoniacul pentru a obține bromură și hipobromat de amoniu.
4. Reacții cu substanțe inflamabile:
Bromatul de sodiu poate reacționa cu substanțe inflamabile precum sulful și fosforul pentru a forma amestecuri explozive. De exemplu, bromatul de sodiu poate reacționa cu sulful pentru a obține sulfat și hipobromat de sodiu.
5. Contactul cu acidul sulfuric poate provoca arderea:
Bromatul de sodiu suferă reacții chimice în acid sulfuric și poate provoca arderea. Prin urmare, contactul cu acidul sulfuric trebuie evitat atunci când se utilizează bromat de sodiu.
Pe scurt, proprietățile puternice de oxidare ale bromatului de sodiu îi permit să participe la diferite reacții chimice. Când utilizați bromatul de sodiu, trebuie acordată atenție siguranței și evitați contactul cu substanțe incompatibile. În același timp, înțelegerea proprietăților de reacție ale bromatului de sodiu ajută la înțelegerea și aplicarea mai bine a utilizărilor acestuia.