Creatinaeste un compus endogen uman utilizat pe scară largă de către sportivi și pasionații de fitness. Este un compus azotat compus în principal din trei aminoacizi L-glicină, metilglicină și arginină. Creatina este sintetizată de celulele musculare din corpul uman și este stocată în principal în mușchii scheletici, dar poate fi completată și prin aportul alimentar de carne și pește.
Creatina este stocată sub formă de creatină în mușchi și joacă un rol extrem de important în metabolismul muscular. Creatina poate crește aportul de energie al fibrelor musculare, poate accelera sinteza și rata de regenerare a ATP (adenozin trifosfat) și poate îmbunătăți puterea explozivă și rezistența mușchilor. Prin urmare, creatina are o gamă largă de utilizări în multe feluri.
1. Performanță îmbunătățită de forță:
Creatina este un agent puternic de construcție musculară recunoscut universal. Promovează îmbunătățirea rapidă a forței musculare prin creșterea rezervelor de ATP musculare, creșterea nivelului de energie musculară înainte de antrenament și creșterea capacității de stocare a energiei musculare. Studiile au arătat că utilizarea creatinei poate crește în mod eficient sarcina antrenamentului de forță și poate îmbunătăți performanța maximă a forței musculare.
2. Creste volumul muscular:
Creatina crește hidratarea în celulele musculare, care la rândul său extinde celulele musculare și crește volumul muscular. Studiile au arătat că persoanele care folosesc creatină au volum și saturație musculară mai mare decât cei care nu consumă creatină.
3. Îmbunătățește rezistența musculară și recuperarea:
Creatina poate reduce oboseala musculară, poate scurta timpul de recuperare musculară și poate îmbunătăți performanța de rezistență musculară. De asemenea, poate ajuta mușchii să se recupereze mai repede, crescând frecvența și durata sesiunilor de antrenament.
4. Ajută la reducerea grăsimii și a formei:
Creatina poate ajuta la creșterea masei musculare și la creșterea ratei metabolice, ajutând astfel organismul să ardă mai multe calorii și niveluri de grăsime. Studiile au arătat că, în cazul unui aport rezonabil, utilizarea creatinei poate crește în mod eficient nivelul de glicogen al organismului, poate îmbunătăți utilizarea energiei de către organism, poate reduce grăsimea corporală și poate modela liniile musculare.
5. Îmbunătățiți funcțiile creierului și ale sistemului nervos central:
Creatina este un neuroprotector natural. Studiile au arătat că utilizarea creatinei poate îmbunătăți funcția creierului și a sistemului nervos central, poate îmbunătăți cunoașterea, învățarea, memoria și alte abilități.
6. Îmbunătățește sănătatea inimii:
Utilizarea creatinei poate crește rezervele de ATP musculare, reducând astfel leziunile miocardice și ischemia, scăderea lipidelor din sânge și prevenirea bolilor cardiovasculare.
În general, creatina, ca un compus endogen uman comun, este de mare ajutor sistemului nostru fiziologic și sănătății musculare. Prin aportul și utilizarea rezonabilă, creatina ne poate ajuta să îmbunătățim forța musculară, rezistența și capacitatea de recuperare, să îmbunătățim sănătatea fizică și pierderea de grăsime și să aducem beneficii sănătății creierului și inimii. Cu toate acestea, dacă aveți orice afecțiune medicală sau luați alte medicamente, cereți sfatul medicului înainte de a utiliza creatina.
Creatina (creatina) este un aminoacid care există în corpul oamenilor și al animalelor. Oferă fosforilarea de înaltă energie necesară mișcării mușchilor prin reacții de fosforilare și poate promova creșterea forței și a rezistenței musculare. Pe lângă faptul că joacă un rol important în organism, creatina are și câteva proprietăți reactive importante în reacțiile chimice.
1. Reacția de hidroliză:
Creatina poate fi hidrolizată în sarcozină și formaldehidă în apă (H2O). Această reacție de hidroliză este de obicei catalizată de enzime.
C4H9N3O2plus H2O → Sarcozină plus formaldehidă
În plus, creatina poate fi, de asemenea, hidrolizată la creatinină prin cataliză acidă.
C4H9N3O2plus H2O plus Hla care se adauga→ Creatinină plus NH4la care se adauga
Creatinina (metabolitul creatinei) plus H2O plus Hla care se adauga → C4H9N3O2
2. Reacția de oxidare:
Creatina poate reacționa cu anumiți agenți oxidanți, cum ar fi persulfatul de potasiu (K2S2O8) și permanganat de potasiu (KMnO4). Această reacție oxidează creatina la acid uric și gazul de amoniac corespunzător.
C4H9N3O2plus K2S2O8→ Acid uric plus NH3plus K2ASA DE4
C4H9N3O2plus KMnO4plus H2ASA DE4→ Acid uric plus NH3plus MnSO4plus K2ASA DE4
3. Reacția de degradare:
Creatina poate fi complet degradată în creatinină și formaldehidă în condiții de temperatură ridicată și acid puternic (cum ar fi acidul sulfuric).
C4H9N3O2plus H2SO4 → C4H9N3O2plus NH4la care se adaugaplus H2O plus formaldehidă
4. Solubilitate:
Creatina este ușor solubilă în apă, dar insolubilă în solvenți nepolari, cum ar fi benzenul și eterul. Aceasta înseamnă că în apă, creatina poate fi transferată mai ușor, dar nu la fel de ușor dizolvată într-un mediu nepolar.
În rezumat, creatina, ca substanță importantă in vivo, are proprietăți reactive multiple, inclusiv hidroliza, oxidarea, degradarea și solubilitatea. Reacțiile și aplicațiile sale sunt din ce în ce mai studiate și au fost utilizate în diverse domenii precum sport, medicină și industria alimentară.
Istoria creatinei poate fi urmărită încă din 1832, când chimistul francez Michel-Eugene Chevreul a descoperit o nouă substanță chimică în mușchi și a numit-o „Creatine (Creak)”. Mai târziu, chimistul german Friedrich Wilhelm Kühne a făcut un pas mai departe și a izolat o substanță chimică diferită în mușchi, pe care a numit-o „fosfat de creatină”. În cercetările ulterioare, oamenii de știință au descoperit că creatina și fosfatul de creatină din mușchi sunt prezente la oameni și la alte animale, făcându-l un supliment nutrițional studiat pe scară largă.
Creatina a fost un supliment nutritiv popular pentru sportivii și pasionații de fitness de zeci de ani. Cu toate acestea, istoria descoperirilor sale merge mult mai departe în trecut.
În 1668, omul de știință german Johann Kunckel a descoperit o substanță chimică numită „Kreatinină”, care era derivată din metaboliții proteici din mușchiul uman. Decenii mai târziu, chimistul german Christoph Friedrich Ludwig a descoperit o reacție chimică prin care un alt compus numit „creatina” putea fi sintetizat din creierul uman.
Între 1832 și 1847, alți doi chimiști au încercat să izoleze creatina. Chimistul francez Michel-Eugene Chevreul a folosit o tehnică chimică veche pentru a izola creatina din mușchi, punându-i în acid. El observă că creatina are „aceeași natură chimică ca și acidul uric”, dar molecula de creatină are o structură atomică diferită.
În 1847, celebrul chimist francez Eugene-Melchior Peligot a izolat creatina din mușchiul oricărui pește și a studiat în continuare proprietățile acestui compus.
La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, creatina a fost cândva considerată un produs rezidual al organismului, dar odată cu aprofundarea cercetării asupra mușchilor, oamenii de știință au descoperit treptat importanța creatinei.
În anii 1960, fiziologul australian Paul Greenhaff a observat că animalele africane bogate în animale, cum ar fi elefanții și câinii, aveau niveluri mai mari de creatină decât animalele europene carnivore. El a realizat că un surplus de creatină la aceste animale ar putea fi motivul pentru care mușchii lor au prezentat o producție superioară de energie. În anii 1980, Greenhaff și o serie de alți cercetători au început să studieze modul în care utilizarea creatinei a afectat performanța umană în sport.
Prin aceste studii timpurii, oamenii de știință din sport și profesioniștii în fitness au început să înțeleagă că creatina mărește rezervele de fosfocreatină musculară (PCr), care, la rândul său, crește performanța corpului la exerciții de mare intensitate și masa musculară. Acest lucru a făcut ca un număr mare de oameni să înceapă să folosească suplimente nutritive cu creatină, care au devenit unul dintre cele mai populare și cercetate suplimente.