Formula chimică aCiclohexildimetoximetilsilan(CDMM pentru scurt) este C10H22O2Si, cas 17865-32-6. Este un lichid transparent incolor al cărui aspect este similar cu alți compuși organosiliconi similari. Starea lichidă a CDMM -urilor face ușor de amestecat și de utilizare, potrivit pentru diverse aplicații de acoperire, legătură și alte aplicații. Este un solvent lipofil capabil să dizolve mulți compuși organici. Are o solubilitate bună în solvenții polari, cum ar fi etanolul și metanolul, dar este aproape insolubil în apă. Are o stabilitate chimică ridicată și nu va apărea nicio reacție evidentă de descompunere în condițiile majorității acizilor, alcalinilor și oxidanților. Această stabilitate chimică o face ideală pentru produsele cu viață lungă și materialele rezistente la coroziune. Este un compus organosilic, care a fost utilizat pe scară largă în multe câmpuri datorită structurii și proprietăților sale unice. Este utilizat pe scară largă în domeniul opticii. De exemplu, CDMM -urile pot fi utilizate ca material soran în fabricarea opticii și a lentilelor. Are o stabilitate chimică ridicată și nu va apărea nicio reacție evidentă de descompunere în condițiile majorității acizilor, alcalinilor și oxidanților. Această stabilitate chimică o face ideală pentru produsele cu viață lungă și materialele rezistente la coroziune.
|
|
|
|
Formula chimică |
C9H20O2SI |
|
Liturghie exactă |
188 |
|
Greutate moleculară |
188 |
|
m/z |
188 (100.0%), 189 (9.7%), 189 (5.1%), 190 (3.3%) |
|
Analiza elementară |
C, 57,40; H, 10.70; O, 16.99; SI, 14.91 |
Formula chimică a CDMM -urilor este C10H22O2Si, care conține un inel cu șase membri cicloalchil (ciclooctil) și un atom de siliciu înlocuit cu o grupă dimetoximetil. Forma moleculei CDMMS seamănă cu o structură „U” pliată într -un inel. Atomul de siliciu din centrul moleculei este conectat la două grupări metoximetil, în timp ce grupa ciclooctil este conectată la grupa metoximetil. În structura moleculară a CDMM -urilor, grupul carbonil de pe grupul ciclooctil poate fi modificat în continuare prin reacția de esterificare, înzestrându -l astfel cu mai multă valoare de aplicare.
Ciclohexildimetoximetilsilan(CDMMS) este un compus organosilic care a fost utilizat pe scară largă în multe câmpuri datorită structurii și proprietăților sale chimice unice.
1. Câmp chimic:
CDMM -urile pot fi utilizate ca un intermediar de silicon, care poate fi utilizat pentru a produce alți compuși siliconici. De exemplu, CDMM -urile pot fi condensate cu clorură de benziltrimetilsilan pentru a genera ciclohexilbenzimetoxisilan, care poate fi utilizat pentru a produce agent de protecție siliconică, ulei de lubrifiere silicon legat de metal și alte suprafețe.
2. Câmp farmaceutic:
CDMM -urile pot fi utilizate ca intermediar farmaceutic pentru a produce medicamente care promovează eliberarea de adrenalină. De exemplu, CDMM -urile pot reacționa cu hidrobromidă de metil pentru a produce ciclohexildimetoxietilamină, care este utilizată în producerea de analgezice și neurostimulante. În plus, CDMM -urile pot fi utilizate și pentru prepararea compușilor modificați modificați cu dimetoxietilamidă cu polisilicon, care au efecte antitumorale.
3. Câmp electronic:
CDMM -urile pot fi utilizate pentru prepararea filmelor subțiri de silicon, care au proprietăți electrice și mecanice excelente. De exemplu, CDMM -urile pot reacționa cu monomeri precum stiren și izopren pentru a forma copolimeri siliconici, care pot fi folosiți pentru a pregăti componente electronice, cum ar fi condensatoare și tranzistoare cu efect de câmp.
4. Câmp de acoperire:
CDMM -urile pot fi utilizate pentru prepararea rășinii de silicon, care are o rezistență ridicată la vreme și o rezistență la coroziune. De exemplu, CDMM-urile pot reacționa cu rășină epoxidică, rășină fenolică, rășină de uree-formaldehidă, etc. pentru a produce rășină modificată de silicon, care poate fi folosită pentru a produce acoperiri anti-coroziune, acoperiri rezistente la intemperii, etc. În plus, CDMM-urile pot fi, de asemenea, utilizate pentru pregătirea unor imobilizări nano-organosilicon.
5. Alte zone:
CDMM -urile pot fi, de asemenea, utilizate pentru prepararea polimerilor cu proprietăți precum rezistența UV, rezistența la temperatură ridicată și rezistența la uzură. De exemplu, CDMM-urile pot fi copolimerizate cu cauciuc stiren-butadienă pentru a produce cauciuc modificat de silicon, care poate fi utilizat la producerea de piese auto, cum ar fi anvelopele și inelele de etanșare. În plus, CDMM -urile pot fi utilizate și pentru prepararea nanocompozitelor cu proprietăți mecanice excelente și conductivitate electrică.
În concluzie, CDMM -urile are o valoare importantă a aplicației în industria chimică, medicina, electronica, acoperirea și alte domenii. Pe măsură ce cererea oamenilor pentru materiale de înaltă performanță continuă să crească, perspectiva de piață a CDMM-urilor și derivatelor sale va fi mai largă.
Ciclohexildimetoximetilsilan(CDMMS) este un compus organosilic care a fost utilizat pe scară largă în multe câmpuri datorită structurii și proprietăților sale unice. Vor fi introduse mai multe metode sintetice ale CDMM-urilor, inclusiv reacția Grignard, oxidarea metanolului și reacția de deschidere a inelului de silicat ciclic.
1. Metoda de reacție Grignard:
Metoda de reacție Grignard este o metodă comună de sinteză a CDMM -urilor. În metodă, carbonatul ciclooctil și dimetoximetil triclorosilan sunt utilizate ca materii prime, iar reacția de hidroliză și condensare se realizează în emulsie. Ecuația de reacție este următoarea:
Cyclooctyl Ester + Dimethoxymethyltrichlorosilane ->CDMMS + Sulf triclorură
În reacție, esterul ciclooctil și dimetoximetiltrichlorosilanul sunt catalizate pentru a condensa pentru a genera CDMM -uri, apoi reacționează cu restul de triclorură de fosfor pentru a genera triclorură de sulf și clorură de sodiu. În cele din urmă, CDMM -urile au fost obținute prin purificarea distilărilor.
2. Metoda de oxidare a metanolului:
Oxidarea metanolului este o altă metodă de preparare a CDMM -urilor, etapele sunt următoarele:
(1) Adăugați cloropiridină și diclorometan la amestecul de apă de gheață și reacționați sub lumină pentru a genera ciclooctanone.
(2) Ciclooctanona și triclorosilanul sunt adăugate la metanol și suferă o reacție de reducere pentru a genera CDMM. Ecuația de reacție este următoarea:
Ciclooctanone + triclorosilan + ch3OH ->CDMMS + HCL + CH3CHO + SIO2
(3) purificați prin distilare pentru a obține CDMMS.
3.. Metoda de reacție pentru deschiderea inelului silicatului ciclic:
Metoda folosește trimetilsiloxan, iodură de etil și ciclooctil cetonă ca materii prime și pregătește CDMM -uri prin reacția de încălzire. În timpul reacției, trimetilsiloxanul și iodura de etil suferă mai întâi o reacție de deschidere a inelului pentru a genera 2- hidroxietil trimetil siliciu ester și apoi condensa cu ciclooctil cetonă pentru a genera CDMM. Ecuația de reacție este următoarea:
Trimethylsiloxane + iodoethane ->2- hidroxietil trimetilsilil
2-Hydroxyethyl trimethylsilyl ester + cyclooctanone ->CDMMS + trimetoxietanona
În această metodă, CDMM -urile pot fi purificate prin distilare, extracție și cristalizare.
4. Alte metode:
În plus, există alte metode de preparare a CDMMS, cum ar fi sinteza de reacție a clorometiltrimetoxisilanului și ciclooctilului cetonă și adăugarea de carbene de silicat. Cu toate acestea, aceste metode nu sunt utilizate în mod obișnuit din cauza costurilor mari de producție și a dificultăților în controlul reacțiilor laterale.
Pentru a rezuma, mai multe metode de sinteză aleCiclohexildimetoximetilsilanau propriile avantaje și dezavantaje, iar alegerea depinde în principal de nevoile reale. În aplicații practice, condițiile de reacție trebuie optimizate pentru a îmbunătăți eficiența producției și puritatea produsului.
Cercetările privind ciclohexil dimetoximetilsilan pot fi urmărite până în anii '50. În 1954, chimistul german Eugene G. Rochow a raportat pentru prima dată metoda de preparare a ciclohexilului dimetoximetilsilan în timp ce a studiat sinteza compușilor organosilicon. El a sintetizat cu succes produsul țintă prin reacția Grignard a clorurii ciclohexil și a dimetoximetilsilanului. Deși randamentul a fost scăzut (aproximativ 30%), el a fost pionier în sinteza unor astfel de compuși.
În anii 1960, odată cu dezvoltarea chimiei organosiliconului, metoda de sinteză a ciclohexilului dimetoximetilsilan a fost îmbunătățită.
În 1962, chimistul american Richard M ü ller a îmbunătățit procesul de sinteză prin reacția bromurii de ciclohexil magneziu cu dimetoximetilclorosilan, crescând randamentul la peste 60%. Această îmbunătățire a promovat foarte mult cercetarea de laborator și aplicarea preliminară a compusului.
În 1968, omul de știință sovietic Boris A. Dolgoploxk a studiat sistematic comportamentul de hidroliză și condensare a ciclohexilului dimetoximetilsilan pentru prima dată și a constatat că poate forma o structură stabilă de rețea de siloxan. Această descoperire a pus bazele aplicației sale ulterioare în știința materialelor.
În anii '70, cercetările privind ciclohexil dimetoximetilsilan au intrat în stadiul dezvoltării aplicațiilor.
În 1973, chimistul american Edwin P. Plueddemann a aplicat pentru prima dată acest compus ca agent de cuplare silan la compozite armate cu fibră de sticlă, îmbunătățind semnificativ rezistența la lipire interfațială între matricea de rășină și materialul de întărire. Această lucrare inovatoare și -a stabilit poziția importantă în industria materialelor compuse.
În anii 1980, odată cu dezvoltarea științei materialelor polimerice, sfera de aplicare a ciclohexilului dimetoximetilsilan a continuat să se extindă. În 1982, omul de știință japonez Toshio Nishi a dezvoltat o tehnologie de modificare a suprafeței polimerului bazată pe acest compus, îmbunătățind cu succes proprietățile de suprafață ale diferiților polimeri.
În 1987, Wolfgang Noll, un chimist german, a studiat sistematic cinetica condensării hidrolizei, oferind o bază teoretică pentru aplicarea procesului Sol-Gel. În această perioadă, procesul de producție de ciclohexil dimetoximetilsilan a devenit, de asemenea, din ce în ce mai matur.
În 1985, Dow Corning a obținut producția industrială a compusului, transformându -l dintr -un reactiv de laborator într -un produs comercial, promovând foarte mult aplicațiile sale practice în diverse domenii.
În anii 90, cercetările privind ciclohexil dimetoximetilsilan au intrat într -o nouă etapă de dezvoltare. În 1993, omul de știință japonez Kazuyuki Kuroda a descoperit efectul șablon al acestui compus în prepararea materialelor mezopore, pionierea aplicării sale în sinteza nanomaterialelor. În 1998, omul de știință american Jeffrey Brinker a pregătit cu succes nanomateriale de silice cu dimensiunea porilor controlabili folosind produsele sale de hidroliză.
La începutul secolului XXI, odată cu creșterea nanotehnologiei, s -au înregistrat progrese semnificative în aplicarea ciclohexilului dimetoximetilsilan în domeniul materialelor funcționale. În 2004, omul de știință francez Cl é ment Sanchez a dezvoltat materiale hibride organice-inorganice bazate pe acest compus, prezentând proprietăți optice unice. În 2009, echipa omului de știință chinez Yu Shuhong a pregătit cu succes acoperiri de nano superhidrofobe, folosindu -l ca modificator de suprafață.
În ultimii ani, s -au făcut descoperiri în aplicarea ciclohexilului dimetoximetilsilan în câmpul biomedical. În 2015, omul de știință american Mark E. Davis l -a folosit pentru funcționalizarea suprafeței transportatorilor de medicamente. În 2020, o echipă germană a raportat aplicarea sa în biosenzori, demonstrând potențialul cererilor interdisciplinare.
Tag-uri populare: Cyclohexyldimetoximetilsilane CAS 17865-32-6, furnizori, producători, fabrică, en -gros, cumpărare, preț, vrac, de vânzare