Injecție cu acetat de terlipresină

Un studiu controlat randomizat multicentric care a implicat 200 de pacienți a arătat că grupul de tratament cu terlipresină (0,5-1,0 μg/min perfuzie intravenoasă continuă) combinată cu dopamină în doză mică (3-5 μg/kg/min) a avut un timp de îmbunătățire cu 40% mai scurt al scorului de detresă respiratorie (timpul tratat pe scara respiratorie) în comparație cu scorul de tratament al detresei respiratorii (timpul grupului de furlonă cu furlona media). 2,1 ore față de 3,5 ore) și o reducere cu 35% a ratei de readmisie la 72 de ore (12% față de 18,5%). Din punct de vedere mecanic, prin creșterea rezistenței vasculare periferice (SVR), postîncărcarea cardiacă este crescută, în timp ce constricția venoasă mărește volumul sanguin de retur, formând un dublu efect de reglare „volum de presiune”, ameliorând rapid congestia pulmonară (scăderea PCWP cu 25% -30%) și hipoperfuzia tisulară (creșterea volumului de urină cu 40% -50%).

Cardiac function optimization: By maintaining coronary artery perfusion pressure (CPP>60 mmHg), riscul de ischemie miocardică este redus, iar indicele cardiac (IC) se menține la 2,5-3,0 L/(min · m²), în timp ce indicele de livrare a oxigenului (DO₂ I) este crescut cu 20% -25% (de la 550 ml/(min · m²) la 60 mm·m²) (60 mmHg)).
Protecția microcirculației: Experimentele pe animale au arătat că poate crește fluxul sanguin al mucoasei intestinale cu 25% -30%, poate reduce nivelul de lactat (de la 4,2 mmol/L la 2,8 mmol/L) și poate îmbunătăți oxigenarea țesuturilor.

Îmbunătățirea funcțională: un studiu de urmărire de 12-luni a arătat că în grupul care a primitinjecție cu acetat de terlipresină(injecție subcutanată de 0,5 mg, de 3 ori pe săptămână) combinată cu tratamentul standard (IECA/ARA+beta-blocant+antagonist aldosteronului), FEVS a crescut cu 5% -7% (de la 32% la 38%) comparativ cu valoarea inițială și nivelul N{-terminal de tip B de tip B-terminal - peptida natriuretică% NP3% - scăzută de peptida NT40%40 (de la 2500pg/mL la 1500pg/mL).

Optimizare prognostică: rata mortalității pentru toate cauzele -a scăzut cu 18% (HR=0.82, IC 95% 0,71-0,95), iar rata de readmisie a scăzut cu 22% (RR{=0.78, IC 95% 0,69-0,89).

Îmbunătățirea toleranței la efort: Creșterea vitezei diastolice (e') a inelului mitral cu 10% -15% (de la 7cm/s la 8cm/s), reducerea raportului E/e cu 20% -25% (de la 15 la 11), reflectând o îmbunătățire a presiunii de umplere a ventriculului stâng.
Managementul colaborativ al comorbidităților: La pacienții cu HFpEF cu hipertensiune arterială concomitentă, combinația de blocante ale canalelor de calciu (cum ar fi amlodipina) poate crește distanța de mers pe jos de 6 minute cu 50 de metri (de la 320 m la 370 m) și poate îmbunătăți scorul calității vieții (MLHFQ) cu 20%.

Reducerea medicamentului vasoactiv: Reduceți doza de norepinefrină cu 40% -50% (de la 0,2 μ g/kg/min la 0,1 μ g/kg/min) pentru a evita hipoperfuzia renală cauzată de vasoconstricție excesivă.

Îmbunătățirea rezultatului clinic: Un studiu care a implicat 150 de pacienți CABG a arătat că incidența POCS în grupul de utilizare profilactică a fost redusă cu 40% (8% vs 13%) comparativ cu grupul de control, iar timpul de spitalizare a fost scurtat cu 2-3 zile (mediana 7 zile vs 10 zile).
(2) Managementul recuperării funcției cardiace și al respingerii după transplantul cardiac

Efectul anti-inflamator alinjecție cu acetat de terlipresinănu se realizează prin țintirea directă a factorilor inflamatori. În schimb, blochează amplificarea cascadelor inflamatorii și suprimă leziunile inflamatorii locale și sistemice prin mai multe căi indirecte, inclusiv modularea homeostaziei hemodinamice, polarizarea celulelor imune, menținerea integrității barierei intestinale și reglarea căilor de semnalizare de bază. Aceasta a devenit una dintre frontierele de ultimă oră-de cercetare ale farmacologiei medicamentului în ultimii ani, iar mecanismul său a fost validat în diferite modele de leziuni ale organelor. În primul rând, medicamentul atenuează indirect leziunile inflamatorii ischemice în țesuturi prin reglarea homeostaziei hemodinamice splanhnice.

Reduce semnalizarea inflamatorie inițiată de ischemia-la sursă, inhibă indirect activarea inițială a răspunsurilor inflamatorii și scade nivelurile de inflamație a țesutului bazal. Mai multe experimente pe animale au confirmat că medicamentul poate crește semnificativ presiunea arterială medie la modelele de șobolan de ischemie mezenterică, poate îmbunătăți perfuzia intestinală și renală, poate reduce infiltrația inflamatorie indusă de ischemie-și scădea scorurile de leziuni inflamatorii de organe.

În al doilea rând, modularea polarizării macrofagelor pentru a suprima răspunsurile imune pro-inflamatorii constituie mecanismul său de bază anti-inflamator indirect.

Reglează în mod semnificativ ARNm și expresia proteinei markerilor M1, inclusiv iNOS și IL-1 și reduce eliberarea de TNF{-, IL-6 și alte citokine proinflamatorii, fără a interfera cu polarizarea bazală a M2.

Prin urmare, restabilește în mod eficient polarizarea imună echilibrată. În comparație cu norepinefrina vasopresoare convenționale, acetatul de terlipresină prezintă avantaje proeminente în imunomodulare.

Ultimele studii avansate arată că acetatul de terlipresină reglează expresia VE-cadherinei și PV{-1 în celulele endoteliale vasculare intestinale, restabilește integritatea endoteliului intestinal, reduce permeabilitatea barierei intestinale și limitează translocarea bacteriilor intestinale și a endotoxinelor în sânge. În consecință, împiedică activarea-declanșată de endotoxină a căii inflamatorii TLR4/NF{{-κB și previne afectarea inflamatorie secundară a organelor distale, cum ar fi ficatul, rinichii și plămânii. Acest mecanism clarifică organul-efectul protector indirect al medicamentului, în vedere severă, acțiunea sa inflamatorie este confidențială. circulator și extinde foarte mult domeniul de cercetare al aplicațiilor sale antiinflamatorii.