Shaanxi BLOOM Tech Co., Ltd. este unul dintre cei mai experimentați producători și furnizori de vasopresină peptidă cas 11000-17-2 din China. Bine ați venit la vânzare cu ridicata în vrac peptida vasopresină cas 11000-17-2 de înaltă calitate, aici de la fabrica noastră. Sunt disponibile servicii bune și preț rezonabil.
Peptida vasopresină, denumire chimică 8-arginina vaopresină (AVP), cunoscută și sub numele de hormon antidiuretic. Formula moleculară C46H65N13O12S2, CAS 11000-17-2. Este un hormon peptidic compus din 9 resturi de aminoacizi, cu formula moleculara C46H65N15O12S2. Greutatea sa moleculară relativă este de aproximativ 1084,23 Da. Este o pulbere cristalină albă sau galben deschis și poate fi, de asemenea, o soluție transparentă incoloră sau galben deschis. Este solubil în apă, dar are o solubilitate mai mică în solvenți organici. Solubilitatea sa în apă crește odată cu creșterea temperaturii. În plus, este foarte sensibil la lumină și căldură și ar trebui evitată expunerea prelungită la radiații ultraviolete și medii cu temperaturi ridicate. Este un hormon sintetizat si secretat de nucleii supraoptici si paraventriculari ai hipotalamusului. Funcționează prin stimularea receptorilor V2 de pe canalul colector renal, canalul colector intestinal și membranele celulelor musculare netede vasculare, crescând astfel fosforilarea acvaporinelor și promovând reabsorbția apei. Prin urmare, principala funcție fiziologică a AVP este de a regla echilibrul de sare de apă și tensiunea arterială în organism.
|
Capace de sticle și dopuri personalizate:
|
|
Peptida vasopresină, cunoscut și sub denumirea de hormon antidiuretic, este un hormon produs de hipotalamus și eliberat de glanda pituitară posterioară. VP mărește permeabilitatea celulelor epiteliale ale canalului colector renal, crește reabsorbția apei și produce efecte antidiuretice. În același timp, poate acționa și asupra mușchilor netezi ai vaselor de sânge, determinând contractarea acestora și astfel creșterea tensiunii arteriale. În plus, AVP este distribuit pe scară largă în creier și este asociat cu reglarea percepției durerii, memoriei și emoțiilor. Următoarea este o introducere detaliată a utilizărilor AVP:
Reglați echilibrul de apă din organism
Funcția principală a AVP este de a regla echilibrul de apă din organism. Acționând asupra tubilor renali, crește reabsorbția urinei de către nefroni, reducând astfel excreția de urină și menținând echilibrul apei în organism. Urina conține diverși electroliți precum sodiu, potasiu, clor, calciu, magneziu etc. Dacă urinarea crește, nu numai că va provoca pierderi de apă, ci va duce și la dezechilibru electrolitic, ducând la simptome de disconfort precum sete, greață, vărsături, amețeli și oboseală. Cazurile severe pot afecta, de asemenea, rinichii, pot scădea tensiunea arterială și pot induce insuficiență cardiacă, ceea ce nu este propice sănătății fizice. Efectul vaopresinei este de mare importanță în tratamentul diferitelor boli.
Tratamentul diabetului insipid central:
Diabetul insipid central este un sindrom caracterizat prin poliurie ca principală manifestare clinică cauzată de leziuni hipotalamice hipofizare. Vaopresina poate reduce semnificativ excreția de urină, îmbunătățind astfel simptomele pacienților. Desmopresina este un analog al AVP, care are un efect antidiuretic mai lung și este un medicament eficient pentru tratarea diabetului insipid central.
Tratamentul diabetului insipid renal:
Diabetul insipid renal este o poliurie cauzată de leziuni renale care duc la insensibilitate la hormonul antidiuretic sau defecte ale răspunsului tubular la hormonul antidiuretic. Deși rolul AVP în diabetul insipid renal nu este la fel de semnificativ ca în diabetul insipid central, acesta are totuși anumite efecte terapeutice.
Tratamentul enurezisului nocturn:
Enurezisul nocturn este o boală frecventă la copii, caracterizată prin urinare involuntară în timpul somnului nocturn. Vaopresina poate reduce producția de urină pe timp de noapte, atenuând astfel simptomele enurezisului. Desmopresina are o bună eficacitate și siguranță în tratamentul enurezisului nocturn la copii.
Menține tensiunea arterială stabilă
AVP are, de asemenea, funcția de a menține stabilitatea tensiunii arteriale. Când tensiunea arterială scade sau volumul sanguin scade, AVP este eliberat și acționează asupra mușchilor netezi ai vaselor de sânge, determinându-i să se contracte, crescând astfel tensiunea arterială și menținând circulația sanguină stabilă. Acest rol este de mare importanță în diverse situații clinice.
Tratamentul inițial al poliuriei după neurochirurgie sau traumatism cranian:
Pacienții prezintă adesea simptome de poliurie după neurochirurgie sau traumatisme craniene, care pot fi cauzate de afectarea funcției hipofizare hipotalamice cauzate de intervenții chirurgicale sau traumatisme. Vsopresina poate reduce producția de urină, contribuind astfel la menținerea tensiunii arteriale stabile și reducând apariția complicațiilor postoperatorii.
Tratament adjuvant pentru hemoragiile acute masive:
Sângerările acute masive cauzate de boli gastrointestinale, cum ar fi bolile esofagiene și gastrointestinale, pot duce la o scădere bruscă a volumului și tensiunii arteriale. Vaopresina contractă vasele de sânge, crește tensiunea arterială, ajută la menținerea circulației sanguine stabile și câștigă timp pentru tratamentul de urgență.
Participați la reglarea percepției durerii, a memoriei și a emoțiilor
Vaopresina este distribuită pe scară largă în creier și este asociată cu reglarea percepției durerii, memoriei și emoțiilor. Cercetările au descoperit că nivelurile anormale de vsopresină pot fi asociate cu unele tulburări neurologice și psihiatrice, cum ar fi depresia și anxietatea.
Reglarea percepției durerii:
Vsopresina poate afecta transmiterea și procesarea semnalelor de durere, reglând astfel percepția durerii. În unele modele de durere, antagoniştii receptorilor de vsopresină pot atenua simptomele durerii, indicând faptul că vsopresina joacă un rol important în reglarea durerii.
Reglarea memoriei și a emoțiilor:
Vsopresina este, de asemenea, implicată în reglarea memoriei și a emoțiilor. Cercetările au arătat că vsopresina poate afecta funcția unor regiuni ale creierului, cum ar fi hipocampul, reglând astfel formarea și consolidarea memoriei. În același timp, vsopresina este, de asemenea, implicată în reglarea emoțiilor, cum ar fi anxietatea, frica și alte procese emoționale, în care este implicată vsopresina.
Alte aplicații clinice
Pe lângă principalele utilizări menționate mai sus,peptidă vasopresinăare și alte valori de aplicare clinică.
Tratament adjuvant pentru relaxarea mușchilor abdominali:
În unele operații abdominale, tensiunea musculară cauzată de procedurile chirurgicale poate afecta rezultatul chirurgical. Vsopresina are efect de relaxare a mușchilor și poate fi folosită ca terapie adjuvantă pentru relaxarea mușchilor abdominali.
Prevenirea și tratamentul balonării postoperatorii:
Balonarea postoperatorie este o complicație frecventă care poate afecta recuperarea pacienților. Vsopresina ajută la atenuarea simptomelor de balonare prin reducerea cantității de apă din intestin.
Evacuare înainte de examinarea imagistică abdominală:
În timpul examinării imagistice abdominale, gazele din intestin pot interfera cu rezultatele examinării. Vsopresina poate reduce cantitatea de apă din intestin, ajutând astfel la eliminarea gazelor și la îmbunătățirea acurateței examinărilor imagistice.
Vasopresina, cunoscută și sub denumirea de hormon antidiuretic, este un hormon secretat de celulele nervoase din nucleul supraoptic și nucleul paraventricular al hipotalamusului și stocat în neurohipofiza glandei pituitare. În anumite condiții, AVP va fi eliberat în sânge și acționează asupra mai multor organe și țesuturi, cum ar fi rinichii și vasele de sânge, reglând astfel echilibrul hidric al organismului, tensiunea arterială și multe alte funcții fiziologice.
Sinteza și eliberarea vsopresinei
VP este un hormon nonapeptidic sintetizat de celulele nervoase din nucleul supraoptic și nucleul paraventricular al hipotalamusului. Aceste celule nervoase transportă vasopresina către glanda pituitară posterioară prin axoni și o stochează acolo. Atunci când organismul are nevoie, vasopresina va fi eliberată în sânge și va ajunge la organele și țesuturile țintă prin circulația sanguină.
Eliberarea vasopresinei este reglată de mulți factori, inclusiv presiunea osmotică a sângelui, volumul sanguin, tensiunea arterială și activitatea sistemului nervos. Când presiunea osmotică a sângelui crește sau volumul sanguin scade, receptorii hipotalamici de presiune osmotică și receptorii de volum sanguin vor trimite semnale către nucleul paraventricular al hipotalamusului, determinându-l să sintetizeze și să elibereze vasopresina. În același timp, activitatea sistemului nervos va afecta și eliberarea vasopresinei. De exemplu, sub stres, activitatea sistemului nervos simpatic este îmbunătățită, ceea ce va promova eliberarea vasopresinei.
Mecanismul de acțiune al vasopresinei
Vasopresina își exercită în principal efectul prin legarea de receptori specifici de pe membrana celulei țintă. În prezent, principalii receptori de vasopresină cunoscuți sunt receptorii V1 (inclusiv două subtipuri, V1a și V1b) și receptorii V2. Acești receptori sunt distribuiți pe scară largă în organe și țesuturi, cum ar fi rinichii, vasele de sânge și inima, mediand diferitele efecte fiziologice ale vasopresinei.
Vasopresina joacă un rol vital în reglarea echilibrului de apă din organism. Acționează asupra celulelor epiteliale ale tubilor contorți distali și canalelor colectoare ale rinichilor, iar prin activarea receptorilor V2, promovează inserția și activitatea proteinelor canalelor de apă (AQP2) în aceste celule, crescând astfel permeabilitatea celulelor la apă și promovând reabsorbția apei. Acest proces ajută la reducerea producției și excreției de urină și la menținerea echilibrului de apă în organism.
Atunci când organismul ia prea multă apă sau se află într-o stare hipotonică, presiunea osmotică a sângelui scade, ceea ce inhibă sinteza și eliberarea vasopresinei în hipotalamus, rezultând o reabsorbție renală redusă a apei și creșterea producției și excreției de urină, excretând astfel excesul de apă și restabilind echilibrul hidric al organismului. Dimpotrivă, atunci când organismul este deshidratat sau în stare hipertonică, presiunea osmotică a sângelui crește, ceea ce stimulează hipotalamusul să sintetizeze și să elibereze vasopresina, crește reabsorbția renală a apei, reduce producția și excreția de urină și astfel reține apa în organism.
Vasopresina are și efectul de reglare a tensiunii arteriale. Acționează asupra celulelor musculare netede vasculare și provoacă vasoconstricție prin activarea receptorilor V1 (în special receptorii V1a), crescând astfel rezistența periferică și tensiunea arterială. Acest efect este deosebit de important în menținerea tensiunii arteriale normale și pentru a face față hipotensiunii.
Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că, în intervalul de doză fiziologică, efectul de vasoconstricție cauzat de vasopresină este de obicei tamponat de reflexul baroreceptor. Când tensiunea arterială crește, receptorii de presiune ai corpului carotidian și ai corpului aortic trimit semnale către sistemul nervos central, inhibând sinteza și eliberarea vasopresinei în hipotalamus, promovând în același timp activitatea sistemului nervos parasimpatic, provocând vasodilatație, scăzând astfel tensiunea arterială. Acest mecanism de feedback negativ ajută la menținerea tensiunii arteriale stabile.
Pe lângă efectele principale de mai sus, vasopresina are și alte efecte fiziologice. De exemplu, poate crește contractilitatea cardiacă și poate promova contracția miocardică și poate crește debitul cardiac prin activarea receptorilor de pe celulele miocardice. În plus, vasopresina poate fi, de asemenea, implicată în procese fiziologice, cum ar fi răspunsul la stres, reglarea temperaturii corpului și funcția imunitară.
În condiții de stres, eliberarea vasopresinei crește, ceea ce poate promova eliberarea hormonilor cortexului suprarenal și poate spori capacitatea de răspuns la stres a organismului. În același timp, vasopresina poate afecta și activitatea centrului de reglare a temperaturii corpului și poate regla temperatura corpului. În plus, vasopresina are și un efect imunomodulator, care poate promova activarea și proliferarea limfocitelor și poate spori capacitatea de răspuns imun a organismului.
Aplicație clinică
Datorită rolului important al vasopresinei în reglarea echilibrului hidric, a tensiunii arteriale și a altor funcții fiziologice din organism, are o gamă largă de aplicații clinice.
1. Tratamentul diabetului insipid central
Diabetul insipid central este un sindrom cauzat de leziuni hipotalamic-neuropituitare cu poliurie ca principală manifestare clinică. Vasopresina poate reduce semnificativ excreția de urină, îmbunătățind astfel simptomele pacientului. Desmopresina este un analog al vasopresinei, care are un efect antidiuretic mai lung și este un medicament eficient pentru tratamentul diabetului insipid central.
3. Tratamentul auxiliar al hemoragiilor acute masive
Sângerările acute masive cauzate de boli ale tractului digestiv, cum ar fi esofagul și tractul gastrointestinal, pot duce la o scădere bruscă a volumului sanguin și la o scădere a tensiunii arteriale. Vasopresina ajută la menținerea circulației sanguine stabile prin constrângerea vaselor de sânge și prin creșterea tensiunii arteriale, câștigând astfel timp pentru tratamentul de urgență.
2. Tratamentul enurezisului nocturn
Enurezisul nocturn este o boală frecventă la copii, caracterizată prin urinare involuntară în timpul somnului noaptea. Vasopresina poate reduce producția de urină noaptea, atenuând astfel simptomele enurezisului. Desmopresina are o bună eficacitate și siguranță în tratamentul enurezisului nocturn la copii.
4. Alte aplicații
Peptida vasopresinăpoate fi utilizat și pentru tratamentul inițial al poliuriei după intervenții chirurgicale pe creier sau traumatisme craniene, ca tratament auxiliar pentru relaxarea mușchilor abdominali și pentru prevenirea și tratamentul distensiei abdominale după intervenție chirurgicală.
Care sunt efectele secundare ale acestui compus?
- Răspunsul sistemului cardiovascular: Această substanță poate afecta sistemul cardiovascular, ducând la efecte secundare, cum ar fi creșterea tensiunii arteriale, creșterea ritmului cardiac sau aritmie. Aceste reacții pot fi deosebit de pronunțate la persoanele sensibile.
- Reacții ale sistemului digestiv: Unii pacienți pot prezenta simptome gastrointestinale, cum ar fi greață, vărsături, dureri abdominale, diaree etc., după utilizare. Aceste simptome sunt de obicei ușoare, dar în unele cazuri pot fi necesare ajustări ale dozei sau întreruperea tratamentului.
- Tulburări ale echilibrului hidric și electrolitic: are efect antidiuretic, care poate duce la retenție de apă și tulburări electrolitice, cum ar fi hiponatremia. În timpul utilizării, nivelul de electroliți al pacientului trebuie monitorizat îndeaproape și trebuie luate măsurile adecvate dacă este necesar.
- Reacții alergice: Deși nu sunt frecvente, unii pacienți pot prezenta reacții alergice, manifestate prin erupție cutanată, mâncărime, dificultăți de respirație și alte simptome. Când apare o reacție alergică, medicamentul trebuie oprit imediat și trebuie luat tratament antialergic.
Pe măsură ce cercetările asupra vasopresinei continuă să evolueze, ne putem aștepta să obținem o înțelegere mai profundă a mecanismelor sale de acțiune și a implicațiilor sale pentru sănătate și boală. Sunt necesare studii suplimentare pentru a elucida utilizarea optimă a vasopresinei și a analogilor săi în medii clinice, precum și pentru a explora factorii genetici și de mediu care modulează sistemul vasopresinei și efectele acestuia asupra comportamentului. În cele din urmă, o cunoaștere cuprinzătoare a vasopresinei nu numai că va avansa înțelegerea noastră a fiziologiei și psihologiei umane, dar va deschide și calea pentru dezvoltarea de noi strategii terapeutice pentru o varietate de condiții.
Tag-uri populare: vasopresină peptidă cas 11000-17-2, furnizori, producători, fabrică, en-gros, cumpărare, preț, vrac, de vânzare