Shaanxi BLOOM Tech Co., Ltd. este unul dintre cei mai experimentați producători și furnizori de clorhidrat de irinotecan cas 100286-90-6 din China. Bine ați venit la vânzare cu ridicata în vrac clorhidrat de irinotecan de înaltă calitate cas 100286-90-6 de vânzare aici din fabrica noastră. Sunt disponibile servicii bune și preț rezonabil.
Clorhidrat de irinotecan, cunoscut și ca CPT-11, este un medicament pentru chimioterapie aparținând clasei de inhibitori ai topoizomerazei I. Este utilizat pe scară largă în tratamentul diferitelor tipuri de cancer, în special în cancerul colorectal, unde a demonstrat o eficacitate semnificativă. Acest medicament funcționează prin inhibarea enzimei topoizomerazei I, care este esențială pentru replicarea și repararea ADN-ului în celulele canceroase. Întrerupând funcționarea normală a acestei enzime, ea interferează cu capacitatea celulelor canceroase de a se diviza și de a crește, ducând în cele din urmă la moartea lor. Administrarea se face de obicei prin perfuzie intravenoasă, permițând medicamentului să intre în fluxul sanguin și să se distribuie în tot organismul. Utilizarea sa este adesea combinată cu alți agenți chimioterapeutici sau urmată de un medicament precum leucovorin pentru a-și spori eficacitatea și pentru a reduce anumite efecte secundare.

|
|
|
|
Formula chimică |
C33H39CIN4O6 |
|
Masa exactă |
622.26 |
|
Greutate moleculară |
623.15 |
|
m/z |
622.26 (100.0%), 623.26 (35.7%), 624.25 (32.0%), 625.26 (11.4%), 624.26 (6.2%), 626.26 (2.0%), 623.25 (1.5%), 624.26 (1.2%) |
|
Analiza elementară |
C, 63,61; H, 6,31; CI, 5,69; N, 8,99; O, 15,40 |

Clorhidrat de irinotecan, un agent chimioterapeutic puternic, este utilizat în principal în tratamentul cancerului colorectal metastatic, atât ca monoterapie, cât și în combinație cu alte medicamente, cum ar fi fluorouracil și leucovorin. Metabolitul său activ, SN-38, inhibă topoizomeraza I, perturbând replicarea ADN-ului și inducând moartea celulară în celulele tumorale. Irinotecanul a demonstrat rate de supraviețuire îmbunătățite și controlul bolii la pacienții cu cancer colorectal avansat, făcându-l un plus valoros la armamentarul oncologului. Aplicarea sa este ghidată de monitorizarea atentă a toxicităților hematologice și gastrointestinale pentru a asigura un tratament sigur și eficient.
![]() |
![]() |
![]() |
efecte farmacologice
- Mecanismul de acțiune: Ea și metabolitul său activ, SN-38, se leagă de complexul topoizomerazei I-ADN, prevenind re-ligarea rupurilor monocatenare care apar în timpul replicării ADN-ului. Această blocare perturbă procesele de replicare și reparare a ADN-ului, ducând la moartea celulelor.
- Citotoxicitate-dependentă de timp: Citotoxicitatea și SN-38 sunt dependente de timp și vizează în mod specific celulele din faza S (sinteză) a ciclului celular, unde are loc replicarea ADN-ului.
- Calea metabolică: Este metabolizat de enzimele carboxilesterază in vivo, în primul rând în ficat, pentru a forma metabolitul său activ SN-38. SN-38 este transformat în continuare în conjugați de glucuronidă pentru excreție.
- Activitate îmbunătățită a SN-38: SN-38 prezintă o potență și citotoxicitate mai mari decât el însuși, cu afinitate mai mare pentru topoizomeraza I și efecte inhibitoare mai puternice.
- Studii in vitro și in vivo: metaboliții săi au demonstrat activitate antitumorală cu spectru larg-in vitro împotriva diferitelor linii de celule tumorale umane și in vivo în modele preclinice ale diferitelor tumori solide.
- Profil de rezistență: Este important că acesta și SN-38 își păstrează eficacitatea împotriva celulelor tumorale care exprimă proteine de rezistență la mai multe medicamente, cum ar fi glicoproteina P{-(P-gp), indicând utilizarea lor potențială în depășirea rezistenței la chimioterapie.
- Indicație primară: Pe baza mecanismului său de acțiune și a activității antitumorale, este aprobat pentru tratamentul cancerului colorectal metastatic, fie ca monoterapie, fie în combinație cu alți agenți chimioterapeutici.
- Eficacitate și tolerabilitate: Studiile clinice au arătat că regimurile bazate pe aceasta pot îmbunătăți ratele de supraviețuire și ratele de răspuns la pacienții cu cancer colorectal metastatic, deși cu efecte secundare gestionabile care necesită o monitorizare și un management atent.
Principala toxicitate care limitează doza acestui produs este diareea întârziată și neutropenia.
1. Diaree întârziată
Rata de incidență este de 80% până la 90%, cazurile severe reprezentând 39%. Timpul mediu de apariție este de 5 zile după medicație, cu o durată medie de 4 zile, iar cazurile severe pot fi fatale. Diareea care apare la 24 de ore după administrare ar trebui considerată diaree întârziată. Odată ce apare primul scaun apos sau peristaltismul intestinal anormal în abdomen, loperamida trebuie administrată pe cale orală imediat. Prima doză este de 4 mg, urmată de 2 mg la fiecare 2 ore timp de cel puțin 12 ore până la ultimul scaun apos. Medicamentul cel mai frecvent utilizat nu trebuie să depășească 48 de ore. Dacă diareea persistă după 48 de ore, antibioticele profilactice orale cu spectru larg-(chinolone) trebuie începute timp de 7 zile și alte tratamente antidiareice trebuie schimbate.
3. Alte afectiuni precum sindromul acetilcolina
Aceasta include diaree „precoce” (care apare în 24 de ore), transpirație, creșterea salivare, tulburări de vedere, diaree spasmodică și lacrimare. Dacă simptomele de mai sus sunt severe, atropină 0,25 mg poate fi administrată subcutanat. Primul ciclu nu pledează pentru utilizarea profilactică a atropinei, dar dacă apar simptome severe, inclusiv diaree precoce, injecția subcutanată profilactică de atropină 0,25 mg poate fi administrată în ciclul următor. Inflamația mucoasei, căderea părului, oboseala și toxicitatea pielii sunt toate relativ ușoare.
4. Impactul asupra funcției hepatice
La pacienții fără metastază hepatică progresivă tratați cu monoterapie, incidența creșterii tranzitorii, ușoare până la moderate a nivelurilor serice ale aminotransferazei, fosfatazei alcaline și bilirubinei a fost de 9,2%, 8,1% și respectiv 1,8%, respectiv . 7.3% dintre pacienți au prezentat creșteri tranzitorii ușoare până la moderate ale nivelului seric al creatininei; La pacienții fără metastaze hepatice progresive care urmează tratament combinat, temporar (gradul 1 și 2) AST ALT, incidența nivelurilor crescute de fosfatază alcalină sau bilirubină este de 15%, 11%, 11% și, respectiv, 10%. Incidența elevației temporare de 3 grade este de 0%, 0%, 0% și, respectiv, 1% la pacienți. Nu a fost observată o creștere de 4 grade.
2. Neutropenie severă
Rata de incidență a fost de 39,6%. Reacțiile gastrointestinale (greață, vărsături) sunt frecvente, dar nu severe. Utilizarea profilactică a non-gefitinei (G-CSF) sau a saxagliptinului (GM{-CSF) nu este recomandată pentru neutropenie. Dacă apare neutropenie întârziată severă în prima săptămână, se poate lua în considerare aplicarea.

Clorhidrat de irinotecan, cunoscut în mod obișnuit ca CPT-11, este un agent chimioterapeutic utilizat în principal în tratamentul cancerului de colon și rectal. Profilul său de siguranță este esențial în evaluarea adecvării sale pentru utilizare la pacienți. Mai jos este o prezentare detaliată a considerentelor de siguranță:
o. Toxicitate hematologică:
- Neutropenie: Neutropenia este cea mai semnificativă{0}}doză care limitează toxicitatea acesteia. Este reversibilă și ne-cumulativă, cu un timp median de nadir de 8 zile după administrare. În monoterapie, neutropenia severă (număr de neutrofile < 500/mm³) apare la aproximativ 22,6% dintre pacienți.
- Trombocitopenie: Mai puțin frecvente, aproximativ 0,9% dintre pacienți prezintă un număr de trombocite mai mic sau egal cu 50.000/mm³.
- Anemie: Deși mai puțin severă, poate apărea anemie și trebuie monitorizată.
b. Toxicitate gastrointestinală:
- Diaree întârziată: Diareea întârziată (care apare la mai mult de 24 de ore după administrare) este o toxicitate care limitează doza-. În monoterapie, aproximativ 20% dintre pacienți prezintă diaree severă.
- Greață și vărsături: Greața și vărsăturile severe apar la aproximativ 10% dintre pacienții aflați în monoterapie și sunt mai puțin frecvente în terapia combinată.
- Alte efecte gastrointestinale: pot apărea constipație, dureri abdominale, anorexie, mucozită și, rar, obstrucție intestinală, sângerare sau perforație.
c. Toxicitate non-hematologică:
- Sindromul acetilcolinei: Un efect secundar rar, dar potențial, caracterizat prin lacrimare excesivă, transpirație, salivație, vedere încețoșată și dureri abdominale.
- Neurologic: Rareori, pacienții pot prezenta confuzie, amețeli sau convulsii.
- Alte: Oboseala, alopecia (caderea parului) si reactiile usoare ale pielii sunt frecvente.
- Reduceri de doză: Reducerea dozei este recomandată pentru pacienții care se confruntă cu neutropenie severă, neutropenie cu febră sau infecție sau diaree severă care necesită hidratare intravenoasă.
- Monitorizare: Sunt necesare hemoleucograme regulate și evaluări clinice pentru a monitoriza toxicitatea și pentru a ajusta doza în consecință.
- Este contraindicat la pacienții cu boală inflamatorie cronică sau obstrucție intestinală, disfuncție severă a măduvei osoase și la femeile însărcinate sau care alăptează.
- Nu trebuie utilizat la pacienții cu niveluri de bilirubină care depășesc de 1,5 ori limita superioară a normalului din cauza riscului crescut de neutropenie severă.
- Pacienți în vârstă: Selectarea dozei trebuie să fie precaută la vârstnici, din cauza potențialului de scădere a funcției fiziologice.
- Insuficiență renală: Utilizarea la pacienții cu insuficiență renală nu a fost studiată pe larg și se recomandă prudență.
- Insuficiență hepatică: Ajustările dozei sunt necesare pentru pacienții cu insuficiență hepatică, deoarece nivelurile crescute de bilirubină se corelează cu un risc crescut de neutropenie severă.
- Poate interacționa cu alte medicamente, în special cu cele care afectează metabolismul irinotecanului sau metabolitul său activ, SN-38.
- O monitorizare atentă și potențiale ajustări ale dozei pot fi necesare atunci când irinotecanul este administrat cu alți agenți chimioterapeutici sau medicamente care îi pot modifica farmacocinetica.

Metoda de sinteză
Prepararea carbonatului de 4-piperidinopiperidină:
- 4-Piperidinopiperidina reacţionează cu carbonatul de dimetil într-un solvent aprotic dipolar pentru a forma carbonatul de 4-piperidinopiperidină.
- Această etapă stabilește structura de bază a piperidinei necesară pentru modificări ulterioare.
Reacția cu 7-etil-10-hidroxicamptotecină:
- Carbonatul de 4-piperidinopiperidină reacţionează apoi cu 7-etil-10-hidroxicamptotecină într-un solvent nepolar pentru a produce irinotecan ca bază liberă.
- Această etapă introduce fragmentul de camptotecină, un farmacofor cheie pentru activitatea anticanceroasă.
Conversie în sare clorhidrat:
- Baza liberă de irinotecan este dizolvată în apă și pH-ul este ajustat la 3-4 folosind acid clorhidric.
- Se adaugă un exces de acetonă (de obicei de 4 ori volumul de apă) pentru a precipita sarea clorhidrat.
- Cristalele rezultate sunt filtrate, spălate și uscate-la vid pentru a obțineclorhidrat de irinotecan.

Clorhidrat de irinotecan(Irinotecanul acidului salicilic) este un derivat de camptotecină-solubil în apă semi-. Denumirea sa chimică este (+)-(4S){-4,11-Dietil{-4-hidroxi-9-[(4-piperidinilpiperidin) carbonil]-1H-piran-2-ilindolizin-3,14-(4H,12H)-dionă cu formula moleculară a clorhidratului trihidratului C₃₃H₃₈N₄O₆·HCl·3H2O şi o greutate moleculară de 677,19. Ca inhibitor al topoizomerazei I, proprietățile sale chimice sunt strâns legate de activitatea sa antitumorală.
|
|
|
|
|
Stare fizică și stabilitate
Clorhidratul de irinotecan apare ca o pulbere albă pal sau galben deschis la temperatura camerei și este higroscopică. Trebuie depozitat într-un recipient sigilat la temperatură scăzută (2-8 grade) și într-un mediu uscat. Intervalul său de topire este de 250-256 de grade. Se poate descompune la temperaturi ridicate, indicând o stabilitate termică limitată. Compusul este stabil din punct de vedere chimic la temperatură și presiune normale, dar trebuie evitat contactul cu oxidanți puternici pentru a preveni reacțiile de oxidare. Are o solubilitate semnificativă în apă și poate fi dizolvat complet în apă, ușor solubil în cloroform și etanol și aproape insolubil în acetonă și eter. Această caracteristică de solubilitate este strâns legată de grupările polare din molecula sa (cum ar fi grupările hidroxil și amino).
Aciditate și reactivitate
Ca sare a acidului clorhidric, clorhidratul de irinotecan disociază ionii de hidrogen (H⁺) în apă, prezentând aciditate. Inelul piperidinic și grupările hidroxil din molecula sa pot participa la reacții acido-bazice, cum ar fi reacția cu baze pentru a forma sărurile corespunzătoare. În organism, clorhidratul de irinotecan este transformat în metabolitul activ SN-38 prin acțiunea esterazei acidului carboxilic (CES1, CES2) și a butirilcolinesterazei (hBChE). Acest proces de conversie se bazează pe reacția de hidroliză a legăturii esterice din moleculă, demonstrând reactivitatea acesteia. În plus, dubla legătură conjugată și grupările hidroxil fenolice din molecula SN-38 pot participa la reacțiile redox, influențând în continuare eficacitatea și toxicitatea acesteia.
Mecanismul de inhibare a topoizomerazei I
Proprietatea chimică de bază a clorhidratului de irinotecan constă în rolul său de inhibitor al topoizomerazei I. Topoizomeraza I, în timpul replicării și transcripției ADN-ului, taie ADN-ul monocatenar și îl re-atașează, atenuând tensiunea supraînfăşurării ADN-ului. Irinotecanul și metabolitul său activ SN-38 pot stabiliza complexul scindabil format de topoizomeraza I și ADN, prevenind re-conexiunea catenelor simple ADN, rezultând rupturi duble-catene ADN. Aceste pauze sunt ireparabile și în cele din urmă declanșează apoptoza celulară. Acest mecanism este strâns legat de coloana vertebrală a camptotecinei din molecula sa - această coloană vertebrală se poate insera în canelura mare a ADN-ului și poate interfera cu interacțiunea dintre topoizomeraza I și ADN.
Corelația dintre metabolism și eficacitate
Procesul metabolic al irinotecanului în organism îi afectează în mod semnificativ eficacitatea și toxicitatea. Aproximativ 2-5% din medicamentul original este transformat în SN-38 în ficat și plasmă, iar acesta din urmă este de 100-1000 de ori mai activ decât medicamentul original. SN-38 se combină în continuare cu acidul glucuronic pentru a forma SN-38G, reducând toxicitatea. Cu toate acestea, la pacienții cu polimorfism al genei UGT1A1, generarea de SN-38G este redusă, ducând la acumularea de SN-38 și provocând neutropenie și diaree severă. Această caracteristică metabolică este strâns legată de locul de legare a acidului glucuronic din molecula sa, demonstrând corelația dintre proprietățile chimice și eficacitate.
Mecanisme de siguranță și toxicitate
Toxicitatea clorhidratului de irinotecan este direct legată de proprietățile sale chimice. Diareea întârziată pe care o provoacă rezultă din deteriorarea celulelor epiteliale intestinale de către SN-38, ducând la dezechilibru electrolitic și creșterea secreției. Sindromul colinergic acut este asociat cu inhibarea acetilcolinesterazei, prezentând simptome precum dureri abdominale, salivație și lacrimare. În plus, metaboliții oxidativi ai SN-38 pot provoca hepatotoxicitate, manifestată prin niveluri crescute ale transaminazelor și bilirubinei. Aceste reacții toxice sunt strâns legate de metaboliții grupărilor active din moleculele sale, cum ar fi grupările hidroxil fenolice și legăturile esterice.
Tag-uri populare: clorhidrat de irinotecan cas 100286-90-6, furnizori, producatori, fabrica, en-gros, cumparare, pret, vrac, de vanzare












